Ce tari compun Marea Britanie si cum s-a format?
Sub coroana Marii Britanii se află patru țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Fiecare dintre aceste țări are o istorie și un parcurs diferite în ceea ce privește apartenența la Marea Britanie.
Anglia a fost prima țară care s-a unit sub o coroană comună și a format nucleul Regatului Unit. Procesul de unificare a început în secolul al X-lea și a fost finalizat în secolul al XVIII-lea, odată cu Actul de Uniune din 1707, care a unit Regatul Angliei cu Regatul Scoției pentru a forma Regatul Marii Britanii.
Scoția și-a păstrat identitatea și sistemul juridic distinct, dar a împărțit monarhul comun cu Anglia până la Actul de Uniune din 1707. Acest act a fost rezultatul negocierilor între cele două regate și a dus la formarea Regatului Marii Britanii. Prin urmare, Scoția a devenit parte a Marii Britanii sub coroana britanică.
Țara Galilor a fost anexată la Regatul Angliei în secolul al XVI-lea prin Actul de Uniune din 1536 și Actul de Uniune din 1542. Aceste acte au integrat oficial Țara Galilor în Regatul Angliei și ulterior în Regatul Marii Britanii.
Irlanda de Nord are o istorie mai complexă. În 1801, Actul de Uniune a unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Cu toate acestea, după tulburările politice și naționaliste, în 1922 s-a ajuns la separarea insulei Irlanda în două entități: Irlanda de Nord (care a rămas în Regatul Unit) și Republica Irlanda (care a devenit independentă).
Formarea Marii Britanii a avut loc pe parcursul mai multor secole și a implicat procese istorice și politice complexe. Iată o scurtă descriere a formării Marii Britanii:
- Anglia: În secolul al X-lea, teritoriul care acum reprezintă Anglia era împărțit în mai multe regate independente, cum ar fi Wessex, Northumbria și Mercia. Sub conducerea regilor saxoni, în special a lui Alfred cel Mare, aceste regate au fost unite și a fost format Regatul Angliei.
- Uniunea cu Scoția: În 1603, regele Iacob al VI-lea al Scoției a devenit și regele Angliei, unind astfel cele două coroane. Cu toate acestea, cele două țări au rămas entități politice separate cu legislație și instituții proprii.
- Actul de Uniune din 1707: În 1707, Actul de Uniune a fost adoptat de parlamentele Angliei și Scoției, unind oficial cele două regate într-un singur stat numit Regatul Marii Britanii. Această uniune a creat o entitate politică comună cu o parlament unic, Parlamentul Marii Britanii, la Edinburgh și Londra.
- Adăugarea Țării Galilor: În secolul al XVI-lea, Țara Galilor a fost anexată la Regatul Angliei prin actele de uniune din 1536 și 1542. Aceasta a făcut ca teritoriul galez să fie parte integrantă a Regatului Marii Britanii.
- Separarea Irlandei: În 1801, Actul de Uniune a unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea, au avut loc mișcări naționaliste în Irlanda care au cerut independența. Ca urmare, în 1922, Irlanda a fost împărțită în două entități: Irlanda de Nord (care a rămas în Regatul Unit) și Republica Irlanda (care a devenit independentă).
Astfel, prin unificarea Angliei și Scoției, anexarea Țării Galilor și ulterior separarea Irlandei, s-a format Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cunoscută acum sub numele de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sau pur și simplu Marea Britanie.
Captura foto : europafm.ro
